Dependența de ceva e devastatoare. Te face să îți pierzi de multe ori controlul. Să cheltui, să alergi după ceea ce vrei, să nu mai știi de oboseală, de distanțe, de orele de masă…. Mă bucur că pentru mine dependența este de muzică. Mai aplicat, dependența este de microfon. Sunt mai lejer, mai stăpân pe mine, mai calm, mai dezinvolt, atunci când vorbesc la microfon. Și toate astea fără să fi făcut nimic special. Pur și simplu, așa a fost. Dar cum am ajuns aici ? Păi să vă spun !
Biografie:
1973 – 74: incep sa ascult melodii la radio si imi notez pe tot ce gasesc – numele interpretului/formatiei si titlul piesei; la scurt timp dupa aceea, adaug si comentarii la ele, functie de genul muzical si sistemul imi place/nu-mi palce
1974: incep sa inregistrez casete cu muzica de la radio si car dupa mine permanent un radiocasetofon mono care se dovedeste a fi extrem de util in excursii sau seara in spatele blocului. Moda era sa mergi cu el pe strada, sub brat si sa dai tare…Zeepelin sau Deep Purple….
1975 – 76: sunt tot mai atent la ce inregistrez, mai ales ca intre timp am invatat sa imprim si de la alta sursa : magnetofon, casetofon, pick-up. Toata muzica era veche, adusa de tot felul de parinti care lucrau pe afara si nu vedeau decat Orchestra Mantovani sau Engelbert Humperdinck
1976: apar primele solicitari “oficiale” sa merg cu muzica pe la vreo petrecere. Cel mai complicat era sa faci sa se auda tare, de aceea cautam sa gasesc baieti cu radiocasetofoane mari…Se cauta Pussycat, Abba (primul album), Boney M (primul album) si Bay City Rollers, Manhattans, Silver Convetion (una din trupele mele preferate), Tina Charles, Hamilton Bohanon, 5 000 Volts, Rubbetes, Smokie, George Baker Selection
1977: incep sa apara primele solicitari sa duc muzica si la liceu, unde aveau loc “serate dansante”. Ca sa fac fata, ma mai rugam de colegi de scoala sa-mi imprumute cate un aparat, ca sa fie doua, sa nu facem pauze cand derulam o caseta si toata lumea sa stea se uite…Si muzica se schimba: langa Abba si Boney M apar La Belle Epoque, Santa Esmeralda, Sweet si Donna Summer, cea care avea sa ma vrajeasca pana la disparitie….Atunci l-am descoperit si pe cel ce avea sa devina “capo di tutti capi” ai muzici disco, Giorgio Moroder. Albumul sau “From here to Eternity”, lansat in acel an, se danseaza si acum…in diverse variante remixate…
1978 : apare clar denumirea de “discoteca”, acesata fiind atribuita unei sali complet goale, in care se gasea doar o instalatie de sonorizare si lumini, fara taxa de intrare sau oameni de ordine. In acest an cumpar primul meu album strain, Boney M – Nightflight to Venus, pentru ca in discoteca era isterie cand se dansa Painter Man, Rivers of Babylon, Rasputin sau Brown Girl in the Ring (ultimele doua single-uri le folosesc si acum!). Pe album am dat 280 de lei, echivalentul a o jumatate de salariu…
In vacanta de vara, ma duc la Costinesti si ascult seara de seara programele din Ring, unde DJ era Eugen Barbu (coincidenta de nume …)
1979: reusesc sa intru la Casa Studentilor din Iasi, unde fac prima mea discoteca personala, intr-o sala amenajata sub scena mare. In scurt timp, sala s-a dovedit a fi prea mica, asa ca am fost primit in sala mare, legendara “Ethos”, unde cantasera Ovidiu Lipan Tandarica sau Liviu Tudan (Rosu si Negru). Am inceput sa fiu platit petru ceea ce faceam, biletul la intrare fiind 2.50 lei! Intre timp, in cartierele studentesti se amenajeaza primele discoteci, in salile de lectura din camine sau in cantine (unde echipamentul era dus/adus). Pe timpul verii insa, acestea erau inchise din cauza vacantei, asa ca toti cei care ramaneau in oras veneau la mine…Clar hiturile anului au fost M – Pop Music, Village People – YMCA si In The Navy, Anita Ward – Ring My Bell si Abba – Chiquititta, Patrick Hernanadez – Born To Be Alive. Incep sa ma interesez cum pot sa ajung intr-o discoteca studenteasca. Tot aici, la Casa Studentilor, vad ca activeaza Opinia Studenteasca si incep activitatea jurnalistica, de comentator muzical.
1980: anul primelor succese majore! In vacanta de vara merg la Costinesti si ma ocup de programele de dans din tabara elevilor (acum nu mai exista locatia, se afla in spatele actualei discoteci Tineretului) unde am sansa sa fiu vazut de mai marii BTT-ului, cei care administrau Costinestiul. Imi va fi de mare folos in viitor. In toamna, dupa o munca istovitoare, reusesc sa amenjez sala de lectura din caminele T1 – T2 (Facultatea de Chimie) din Complexul Tudor Vladimirescu. Apare prima mea discoteca studenteasca: Club CH. Functionam cu 2 magnetofoane rusesti Maiak si un casetofon, un amplificator romanesc AS si boxe manufacturate. In timp, echipamentele s-au tot schimbat, am facut lumini de tot felul si schimbam anual sursele de redare. Moda momentului era ca fiecare discoteca sa aiba si un electronist, asa ca am cautat si eu de zor pana am gasit printre prietenii mei pe cineva bun. De-a lungul timpului, fiecare a plecat din disocteca din diverese motive (terminarea facultatii, casatorie, plecare din tara, serviciu…), dar nici unul dintre ei nu a parasit sala fara regrete. Si acum tin legatura cu majoritatea, cei mai multi lucrand in acelasi domeniu. Cronologic pot enumera, sperand sa nu uit pe cineva: Gabriel Cretu, Dorin Cristea, Florin Enea, Cristian Medeleanu. Pentru fiecare dintre ei am numai cuvinte de lauda, avand in vedere ca fiecare a conceput un mixer, o putere, lumini, sisteme de cuplare si alte zeci de inginerii tehnice necesare unei discoteci (am facut manual inclusiv garderoba…). In plus au stat agatati pe ziduri, legati de tavan, cocotati pe scari, au carat echipamente la toate evenimetele care le-am avut in diverse locuri din oras sau din tara (banchete, nunti, majorate, tabere etc) si, probabil cel mai placut, au ajutat stundentele ce au avut in camera mici accidente electronice…Discoteca Club CH a fost locul meu de baza, ea deschizandu-se si inchizandu-se cu mine. Am lucrat acolo din 1980 pana in 1991, cand a fost inchisa si in interior a fost amenajat un atelier de sculptura! Hiturile anului sunt : Goombay Dance Band – Sun Of Jamaica, Pink Floyd – Another Brick In The Wall, Lipps Inc – Funky Town, Ottawan – Hands Up, Bob Marley – Could You Be Loved
1981: Club CH, discoteca ce are in spate o istorie de numai un an, incepe sa se faca cunoscuta.
In vacanta de iarna suntem solicitati si mergem cu echipamentul la mare, la Eforie Nord, intr-o tabara studenteasca. A fost straniu un Revelion la mare ! Toamna incepe sa aduca si spectacole studentesti organizate de vicepresedintii cu probleme culturale ai anilor de studiu respectivi. Succese de discoteca: Shakin Stevens – This Ole House, Aneka – Japanese Boy, Bernie Paul – Oh No No, Stras on 45, John Lennon – Woman, REO Speedwagon – Keep on Loving You, Eddy Grant – How Do You Feel My Love
1982: schimbam in discoteca Club CH instalatia de sonorizare, trecand de la 2 la 4 boxe, toate fiind puse insa pe un singur amplificator gandit de un mic geniu al electronicii, Ghiocel Kessler (ulterior fugit in Elvetia, apoi Austria, angajat pana la functia de director tehnic intr-o mare companie olandeza). Un an al numeroaselor reparatii si inventii. Schimbam si magnetofoanele, trecem de la Maiak la Kashtan (un frate rusesc mai mare) si inbunatatim calitatea sunetului. La sfarsitul anului aduc in discoteca si primul pick-up de pe care difuzez sporadic. Succesele anului: Trio – Dadada, Falco – Der Kommisar, FR David – Words, Steve Miller Band – Abracadabra, Abba – One of Us, Al Bano & Romina Power – Sharazan si Felicita
1983: anul cu cel mai mare impact in dezvoltarea programelor mele de discoteca. A fost in mod cert si o sansa mare, intru-cat a fost unul dintre anii cu cele mai numeroase hituri la nivel mondial (multe dintre piese se folosesc si acum in diverse programe pe glob): UB 40 – Red Red Wine, Police – Every Breath You Take, Spandau Ballet – True, Shorts – Comme On Cava, Righeira – Vamos a la playa, Gazebo – I Like Chopin, Laid Back – Sunshine Reggae, Michael Jackson – Billie Jean, Ryan Paris – Dolce Vita, Eurythmics – Sweet Dreams, Eddy Grant – I Don’t Wanna Dance.
Era anul in care se impunea curentul italo-disco ce avea sa domine piata pana in 1988! Industria generata de discoteci a cunoscut in acel an o crestere formidabila, toata lumea fiind innebunita sa merga la discoteca. Asa au intrat in joc, facand bani buni, si cei care se ocupau de echipamente, de haine, de produse muzicale, de transport….Bine, toate acestea nu se intamplau in Romania, ci dincolo, dar noi stiam….In acea vara am inceput colaborarea cu Statiunea Tineretului Costinesti (diferita de satul Costinesti, atentie !) care s-a prelungit pana in prezent…cu diferite pauze, este drept…
1984: incep sa lucrez din ce in ce mai mult pe discuri. Magnetofoanele rusesti sunt date uitarii, am trecut la Sony, Philips, Teac…In alternanta, vara si iarna fac programe de discoteca in tabere studentesti sau case de cultura: Cluj, Arad, Timisoara, Deva, Brasov etc. La Iasi, in Club CH, introduc un sistem inedit de imagine: fac poze la copertile de single, la diverse formatii si artisti pe care-i gasesc in revistele de afara (le cumparam pe bani grei!!) si le pun pe pelicula de diapozitiv, facand proiectie pe un ecran aflat in fata pupitrului! Am incheiat anul facand revelionul la Costinesti, la hotelul Forum, unde era toata conducerea BTT-ului…Succese: Alphaville – Big In Japan, Stevie Wonder – I Just Call to Say I Love You, Laura Barnigan – Self Control, Frankie Goes To Hollywood – Relax, Queen – Radio Gaga si I Want To Break Free, George Michael – Careless Whisper, Lionhel Richie – Hello, Depeche Mode – People Are People, Van Halen – Jump.
In acelasi an am inceput colaborarea cu Radio Iasi, realizand un top de muzica romaneasca, melodiile difuzate la radio fiind si cele pe care le foloseam in discoteca. Ulterior clasamentul s-a numit TOP 10 ROMANIA si a fost cea mai longeviva emisiune a radioului, adica 18 ani fara o saptamana…
1985: anul in care explodeaza curentul euro-disco, avand doua varfuri de lance: Modern Talking si Bad Boys Blue. Formatiile aparusera cu un an inainte, dar abia acum cuceresc piata, in incercarea producatorilor germani (euro-disco) de a mai domoli hegemonia italienilor (italo-disco). A fost un an in care am imprimat la benzi si casete cu Modern Talking pana la saturatie…Vara eram in Costinesti la RING, iar in tot restul anului in Club CH. Incepusem sa prind ideea de a face programe de discoteca si in alta tara, pentru ca turistii straini ce veneau in Costinesti imi explicau cum e la ei…Hiturile anului: Opus – Life Is Life, Modern Talking – You’re My Heart, You’re My Soul, Baltimora– Tarzan Boy, Falco – Amadeus, Murray Head – One Night In Bangcock, USA for Africa – We Are The World, Foreigner – I Want To Know What Love Is, Madonna – Like A Virgin, Bad Boys Blue – You’re A Woman.
1986: un an incarcat, cu o discoteca RING in Costinesti arhiplina, cu programe in Club CH de patru ori pe saptamna, de joi pana duminica. Ba chiar uneori si martea faceam in discoteca fie auditii de albume rock, fie ii ajutam pe studentii talentati sa vina sa repete; aici au debutat folkistul Dan Vana, solista Alina Mavrodin (castigatoarea Festivalului Mamaia 1987), Catalin Ghenadie…Costinestiul “manca” in fapt aproape tot anul, pentru ca ma prezentam la Disco RING la 30 aprilie si primul program il faceam pe 1 mai. Si apoi, zi de zi pana pe 30 septembrie, 1 octombrie fiind programul intern de “La revedere”, intre angajati! Erau 5 luni de sezon plin ochi, cu trenuri (10 garnituri CFR, fiecare cu 12 – 14 vagoane !) organizate pe regiuni (Moldova, Oltenia, Banat, Transilnavia, Bucuresti ), plus turisti straini, peste toate fiind un BTT care stia sa umple perfect statiunea, cu sute de blatisti dormind pe plaja sau pe acoperisuri…atunci programele de discoteca se faceau de doua ori pe zi: primul de la 13.00 la 15.00 si al doilea de la 19.00 la 22.00. La progarmul de pranz organizam concerte aproape zilnic. Asa i-am adus la RING in primul rand pe cai care cantau in Costinesti: Compact, Holograf, Pro Musica, Cristal, si apoi pe cei care ajungeau pe acolo: Vasile Seicaru, Mircea Vintila, Mircea Baniciu, Andries & Alifantis (la teatrul de vara) etc.
Tot in acest an iau decizia sa aduc si videocasetofonul in disocteca CH, facand program si de pe casete video. La inceput a fost mai greu, pentru ca toti priveau si nimeni nu dansa. Dupa vre-un an abia, s-a obisnuit lumea! Ce se dansa: Modern Talking – Brother Loiue, Status Quo – In The Army Now, Elton John – Nikita, Berlin – Take My Breath Away, Cameo _ Word Up, CC Catch – Heartbreak Hotel.
In toamna am organizat primul concurs de breakdance din Romania. A avut loc in Club CH, a fost o aglomeratie de nedescris (s-au spart toate geamurile, am dormit noaptea in club sa nu ne fure aparatura !) si, din fericire, un student strain care avea camera de filmat a fost acolo si detin materialul original…
1987: eeeeh, a venit si primul an cu discoteca afara….Trebuia sa ma decid intre Costinesti si una din tarile socialiste. Nici nu am stat pe ganduri: Cehoslovacia. Am facut trei luni de program (vacanta de vara) in cea mai mare discoteca studenteasca din Praga. A fost mult peste asteptarile mele; am intalnit un public usor orientat spre occident, foarte deschis si comunicativ. Asa ca am prins gustul programelor de-afara…In tara, aceealasi Club CH…Succese verificate “in afara”: Madonna – La Isla Bonita, Desireless – Voyage Voyage, Sabrina – Boys, George Michael – I Want Your Sex, Black – Wonderful Life, Erasure – Sometimes, U2 – With Or Without You. Interesant este faptul ca in timpul vacantelor de iarna, BTT-ul ma trimitea in diverse “baze” unde asiguram programele de discoteca sau programul de revelion. Asa am cuterierat peste tot, de la Paraul Rece la Sinaia, Izvorul Muresului, Campulug Moldovenesc, Valea de Pesti, Tulcea….Tot in acel an profit de faptul ca prin intermediul discotecii am cunoscut persoanele din conducerea judetului care aprobau un spectacol, asa ca organizez, alaturi de Corneliu Muresanu (pe care ulterior aveam sa-l regasesc coordonatorul redactiei muzicale de la Radio Iasi) primul festival rock din Iasi, cu Pro Musica, Floare Albastra, Riff.
1988: dupa ce trag toate sforile necesare, merg in sezon la Budapesta. Tot discoteca studenteasca, tot cea mai mare din capitala. Numai ca aici publicul chiar era occidental: ce melodii imi cereau….multe dintre ele inca nu ajunsesera in Romania. Din fericire, in Budapesta erau o multime de boutique-uri in care se gaseau discuri (vinyl) de vanzare, asa ca m-am pus pe cumparat. La intoarcere in tara, am constatat ca nu mai aveam nici o problema sa fac discoteca 100 % pe pick-up-uri, fara sa mai folosesc vreun magnetofon (intre timp facusem rost de un Revox A77, o bijuterie a tehnicii la acel moment). Incep sa ma gandesc cum sa fac sa extind programul de discoteca in strainatate, unde era cu totul altceva.
In tara, de ani buni se coborasera sicanele printre discoteci si nu numai. La inceputul fiecarui sezon eram obligati sa mergem la Comitetul Judetean de Cultura si sa prezentam: benzile cu muzica pe care o difuzam, textul melodiei in original si tradus, chiar si textul comentariilor pe care le vom spune in timpul programului. M-am certat ani la rand cu cel care dadea vizele de program, intru-cat i-am explicat ca nu stiu ce voi spune peste cateva luni cand voi prezenta o anumita melodie. Incercam sa-i explic faptul ca discoteca nu este o piesa de teatru in care replicile sunt aceleasi indiferent la ce spectacol si in ce luna mergi, daca piesa este aceeasi. El nu si nu! In plus, eu aveam avantajul revistelor straine pe care le cumparam (Bravo, Smash Hits, Rolling Stones Magazine, Billboard, Musikmarkt) care mai publicau versurile melodiilor. In plus, unele single-uri sau albume aveau si ele versurile scrise. Eu ma descurcam, dar ceilalti DJ ce sa faca ? In plus, programele de discoteca se scurtau permanent, daca oficial trebuia sa terminam la ora 23.00, noi o lungeam pana la 24.00, dar cu timpul incepuse sa fie tot mai stricta treaba. Pe la 22.15 aparea deja un militian care din usa se uita lung la mine…Ne cunosteam foarte bine, socializam uneori, dar slujba era slujba…Asa ca ma gandeam des cum sa fac sa stau mai mult pe afara…Succesele anului: Milli Vanilli – Girl You Know It’s True, Mory Kante – Yeke Yeke, Pet Shop Boys – Always On MY Mind, Salt’n’Pepa – Push It, Kylie Minogue – I Shoul Be So Lucky si Got To Be Certain, Michael Jackson – Another Part Of Me.
Sa nu uitam si de concursurile de breakdance, de data aceasta renuntand sa le mai organizez eu in discoteca si unindu-mi puterile cu Dan Merisca la Casa Studientilor din Iasi unde am organizat Quasar Dance Festival. Din fericire, posed si de atunci filmarile originale…
1989: toate planurile mele de programe de disocteca pe cine stie unde, s-au prabusit. Eram de cativa ani inginer la Pascani, faceam naveta zilnic, iar in noptile de discoteca, dupa program, plecam direct la gara, deoarece trenul pleca la ora 04.21!!! Ma trezesc pus la colt de conducerea fabricii, care vedea in absentele mele un mare motiv de dat afara, numai ca legea nu permitea ca stagiarii sa fie dati afara! Si eu stiam asta! Cert este ca n-am mai ajuns nici la Costinesti in vara aceea, nici in strainatate, numai la Club CH si atat! Radio Iasi fusese suspendat, deci nici emisiunea de la radio nu mai exista, ca sa-mi pot promova discoteca…Nu era prea roz. Oboseala se aduna pe zi ce trecea, discurile se scumpisera (un album costa 350 lei iar eu aveam salariu de 1.200 lei…) si se gaseau din ce in ce mai greu caci sportivii, pilotii sau stewardesele cu care colaboram erau speriati de controale si nu mai doreau sa ma ajute…Noroc de decembrie ’89 si de tot ce a urmat…Sa ne aducem aminte si de hit-urile acelui an: Technotronic – Pump Up The Jam, Black Box – Ride On Time, Paula Abdul – Straight Up, Tone Loc – Funky Caled Medina, Sam Brown – Stop, Ice MC – Easy.
In toamna, o noua editie a festivalului de break dance Quasar. Avea sa fie ultima…
1990: toata schimbarea intervenita in tara m-a bulversat complet. Nu stiam de unde sa incep, intru-cat m-am trezit peste mine cu o multime de tipi dubiosi care imi vindeau CD-uri. Eu habar nu aveam ce erau alea, dar m-am prins repede, am cumparat CD palyere, si iata ca aveam o noua calitatate a sunetului in discoteca. Am inceput sa schimb si sistemul de amplificare, si pick-up-urile, tot…A fost ultimul an in care am mai functionat in discoteca Club CH, pentru ca in primavara anului urmator aveam sa cedez rugamintilor unui grup de studentete textiliste extrem de dragute si m-am mutat in clubul lor…Dar pana atunci avea sa se mai scurga o vara intreaga la Costinesti, vreo 5 luni si ceva, in care am preluat Radiovacanta Costinesti. Denumirea de “radio” era improprie, fiind in realitate vorba de o instalatie de amplificare ce se auzea in toata statiunea, de la terenurile de sport (la intrare, langa birouri si fostul birou de cazare) pana la restaurantul Vraja Marii. In acel an am lucrat si la TV Costinesti, post care a emis pe frecventa TVR2, numai in sezonul estival. Postul era condus de Adrian Sarbu, iar nucleul redactional avea sa devina Pro Tv…La radio primeam ajutor si de la o parte dintre cei care lucrau la Radio Romania Tineret (Florin Helmis, Gigi Enache…), dar numai o luna pe sezon….Ce iubea lumea pe atunci: Kaoma – Lambada, Depeche Mode – Personal Jesus, Sanp – The Power, Sinnead O Connor – Nothing Compares To You, UB 40 – Kingstone Town, Vanilla Ice – Ice Ice Baby, MC Hammer – Can’t Touch This. O mentiune speciala pentru muzica filmului Twin Peaks interperetata de Angelo Badalamenti, ce era solicitata la radio de cateva ori pe zi.
In acelasi an, sub patronajul financiar al revistei CRONICA, am pus bazele primei publicatii muzicale din Romania, revista PLAYBACK. Primul numar – ianuarie 1990. Multe din informatiile revistei erau legate de artistii ceruti in discoteci, posterele fiind un mare punct de atractie pe atunci. Din toamna realizez si o rubrica muzicala prima televiziune privata din zona, TELE M, multe din filmari fiind ulterior realizate in discoteca.
1991: dupa ce s-a terminat anul scolar in iunie, sunt anuntat ca trebuie sa eliberez clubul intru-cat isi va schimba destinatia, devenind magazie si biblioteca. In cele din urma a devenit un atelier de sculptura, la ora actuala fiind (cred) bar…Am luat intreg echipamentul de discoteca si ne-am mutat intr-o sala de lectura a caminelor T3 – T4, din cartierul studentesc Tudor Vladimirescu din Iasi, unde aveam sa dau de o cu totul alta categorie de impatimiti ai discotecilor. La acea data Falcultatea de Textile din Iasi era singura din tara, asa ca stundentele (foarte putini baieti!!!) erau de prin toata tara, de la Bucuresti pana la Suceava, dar in special din zona de vest a tarii, unde era o buna oportunitate pentru fete meseria de inginer textilist. Asa ca am fost nevoit sa adapatez programele de discoteca unor gusturi mai rafinate, cu melodii pe care rareori le puneam in cadrul altor programe. Tot aici am constatat pe pielea mea ce insemna organizarea execelenta a concursurilor de dans, de miss, a banchetelor de absolvire, a zilelor de nastere sau onomastice…Hit-urile anului: Roxette – Joyride, Scorpions – Wind of Change, C&C Music Factory – Gonna Make You Sweat, Dr. Alban – Hello Africa, Salt’n’Pepa — Let’s Talk Abou sex, KLF – 3 A.M.Etrenal, Stevie B – Beacuse I Love You, Enigma – Sadness, Michael Jackson – Black or White.
1992: Club Tex, caci asa se numea discoteca in care ma mutasem in urma cu un an, devine una dintre cele mai solicitate in materie de evenimente. Studentii ale caror facultati nu aveau sali de evenimente, apeleaza la noi pentru aproape toate actiunile, asa ca tot anul am avut continuu spectacole si concursuri. A fost probabil anul cu cele mai frumoase aminitiri din acea discoteca, avand in vedere ca viata studenteasca inca nu se schimbase: studentii veneau la cursuri, le pasa de examene, stiau sa se distreze asa cum nimereau si pe la biblioteca. Era 1992. In disocteca lucram integral pe CD si pe single-uri, dar acestea din urma incepeau sa-si piarda cautarea, intru-cat un single era la acelasi pret cu un CD, dar se gasea mai greu si era o singura melodie in doua variante (edit si mix), iar uneori 2 melodii, fata de CD care avea 18 – 22 piese. Plus ca cei care aduceau muzica nu stiau sa cumpere vinyl ci numai CD. S-a dus vremea retelelor de cumparatori specializati! Succese: Dr. Alban – It’s My Life, Snap – Rhythm Is A Dancer, Inner Circle – Sweat, Right Said Fred – Don’t Talk Just Kiss, Jon Secada – Just Another Day, Kriss Kross – Jump, George Michael – Too Funky.
1993: O sansa nesperata: un curs de producatori TV in Statele Unite. Nu ratez ocazia si ma “infiltrez”, cu ajutorul unui prieten, la o discoteca din New York. Am facut timp de o spatamana programe cu vinyl-urile DJ-ului de acolo, care avea numai rap si muzica soul, dar m-am descurcat. Oricum, am invat acolo un cu totul un alt stil. Acolo, DJ-ul vorbea continuu, iar publicul era extrem de receptiv. Daca DJ-ul spunea “Everybody raise your hands in the air !”, toata sala asta facea. Cand m-am intors in tara, am incercat si eu. Evident ca nu a iesit nimic. Important a fost ca am adus cu mine multa muzica si multe relatii din domeniu, ce mi-au folosit mai tarziu. Renuntasem din 1990 la inginerie si ma ocupam strict de muzica: televiziune, radio si discoteca. In sfarsit, era lumea mea. Experienta americana m-a facut sa promovez foarte mult hit-urile care am vazut ca “rupeau” pe acolo, asa ca in acest an gasim la categoria melodiile anului multe din piesele lui Billboard Hot 100: Whitney Houston – I Will Always Love You, Snow – Informer, Soul Asylum – Runaway Train, Naughty By Nature – Hip Hop Hooray, Ace of Base – All That She Wants., Culture Beat – Mr. Vain, Paul MCartney – Hope Of Deliverance.
1994: disocteca Club TEX mergea excelent (asa cum a fost in toti cei 5 ani ai ei de functionare), programele fiind acum facute exclusiv pe CD. Singurele melodiii care le difuzam de pe pick-up erau cele romanesti. Am difuzat in absolut toate programele mele melodii romanesti pentru ca am crezut si cred in continuare in valorea muzicii noastre. Evident, in disocoteca nu se preta orice. E foarte usor sa gresesti o data si sa faci anti reclama. Dar, cu atentie, poti sa faci treaba buna. Prima melodie romaneasca pe care am folosit-o a fost Lacrima si cant a formatiei Savoy, undeva inainte de 1980. Am folosit-o si dupa 1989, pentru ca avea mare succes. Dar ce mergea bine era Phoenix, Compact, Holograf, Iris.
Cand vara era inchisa discoteca, ma reintorceam la Radiovacanta Costinesti. Constatam in fiecare an insa, ca Statiunea Tineretului se schimba…din pacate in rau…disparusera simbolurile ei: ceasul de la Radiovacanta, 10 steaguri…era plin de tarabe de tabla…nu mai aveam tragere de inima…iar turistii nu mai erau aceeasi…sezonul nu mai era 5 luni, ci doar doua luni si jumatate…nori negri veneau…Pentru ca intre timp revista muzicala PLAYBACK sucombase (pe motive financiare, desigur), la solicitarea directorului de la ziarul Evenimentul deschid o rubrica muzica, care s-a transformat in pagina de muzica, apoi in supliment muzical de patru pagini. El s-a numit “33/45” (turatiile pick-up-ului pentru vinyl-uri – se vede treaba ca nici aici gandirea mea de DJ nu ma lasa in pace!). A trait pana in 2002, cand managementul a decis o alta orientare a ziarului. In toti anii au fost publicate clasamentele dance realizate pe biletele in disocteci, au fost scrise reportaje. Am distribuit suplimentul in toate salile de dans din tara unde am fost invitat. Sa ne amintim si de hit-urile acelui an: Wet Wet Wet – Love Is All Around, Whigfield – Saturday Night, Rednex – Cotton Eye Joe, Corona – Rhythm Of The Night, Big Mountain – Baby I Love Your Way, US3 – Cantaloop
1995: anul in care au loc cele mai mari schimbari, cam peste tot. In Costinesti, Radiovacanta incepe sa moara: instalatia de sonorizare se deterioreaza si nu o mai repara nimeni, interesul pentru acest mit tinzand spre zero, deoarece au loc schimbari dese la nivelul conducerii BTT, cei pusi la conducere necunoscand in detaliu probleme statiunii. Aceleasi conduceri schimbate si la nivelul facultatilor iesene, care nu mai vad oportunitatea unor disocoteci in camine (practic, intre camine, discoteca legand cele doua mici blocuri de 400 de camere fiecare). Generatia de studente care m-a chemat sa facem istorie la Club TEX terminase facultatea si au plecat la locul de munca. Fapt interesant: una dintre cele mai active studente la nivel organizatoric, dupa ce s-a dus la Timisoara, unde fusese repartizata, m-a chemat acolo, sa pun pe picioare o superdiscoteca. Dar am refuzat fara macar sa vad despre ce-i vorba…Pe atunci nu stiam ce dezvoltare exploziva are acel oras…Astfel sunt nevoit pentru un sezon sa ma mut in discoteca Rosu si Negru (fost Meca Tex, fost Club 56), de unde am revenit in Club TEX.
Totul se schimba incetul cu incetul…in toate disoctecile se fuma, se consuma alcool …Pana atunci eu nu lucrasem niciodata (exceptand salile BTT-ului sau cele din strainatate) intr-o sala in care se fuma si nu-mi placea deloc, eu fiind nefumator si sportiv pe deasupra…Dar sa ne ne uitam la titlurile anului: Coolio & L.V. – Gangsta’s_Paradise, Real McCoy – Another Night, Luniz – I Got 5 On It, La Bouche – Be My Lover, Shaggy – Boombastic, Ini Kamoze – Here Comes The Hotstepper
1996: am ajuns in anul in care conjunctura ma forteaza sa iau decizii majore. Obligatiile pe care le am la serviciu (TV) nu-mi mai lasa timp deloc. Abia reusesc sa fac suplimetul muzical “33/45” si TOP 10 ROMANIA pe care l-am reluat la Radio Iasi. Dupa prima parte a anului, adica pana la vacanta de vara, inchid disocteca Club TEX si caut sa vand tot echipamentul, lucru care s-a intamplat partial. In vara, punem lacat la program si plecam spre un Costinesti plin de tarabe si tiganie. A fost o experienta traumatizanta pentru cineva care a cunoscut anii de glorie ai acestei statiuni! A fost ultimul an de lucru la Radiovacanta. Disensiunile cu noua conducere (vesnic noua la BTT!) m-au facut sa ma retrag. In Iasi renunt la televiziune (TELE M) si ma mut pentru doi ani la Piatra Neamt, la un alt TELE M. Caut o sala de disocteca, dar aici lucrurile stau mult mai rau organizatoric, asa ca renunt. Mi-aduc aminte totusi hiturile folosite atunci: Los Del Rio – Macarena, No Mercy – Where Do You Go, Spice Girls – Wannabe, OMC – How Bizarre, Joan Osborne – What If God Was One Of Us.
1997 – 2012: ani in care activitatea de DJ a fost ocazionala. Am fost invitat la diferite evenimente in diverse locuri din tara, dar deja publicul ma stia mult mai bine ca om de televiziune si de radio. Pentru cei tineri a fost o surpriza sa ma vada la platane…Daca ar fi sa fac o comparatie cu mersul pe bicicleta…
2013: pe langa programele de radio, petrec sezonul de vara pe litoral, la Costinesti, evident. Merg cu televiziunea. Fusesem si cu un an inainte, dar programul extrem de incarcat nu m-a lasat sa ma desfasor cum as fi vrut. Acum am avut ocazia sa reinnod prieteniile cu cei cu care am lucrat sau pe care i-am cunoscut cu peste 3 decenii in urma…Unii au ramas in Costinesti si au business-uri foarte frumoase, de altii n-am mai auzit niciodata. La initiativa unor oameni ai statiunii, am facut in august un program sub titlul “In aceasta seara, in RING, DJ-ul de acum 30 ani !” . Fata de ce am lasat eu acolo acum 30 de ani, e totul altfel. Nu neaparat mai bine sau mai rau, ci altfel. Am adus discuri single, am adus pick-up-uri…si am constatat ca lumea iubeste in continuare muzica buna, chiar daca nu sunt hit-rile momentului…Deci, back in business !
2014: un an plin de evenimente. In primul rand, hotararea majora de a ma intoarce in programele de dans, dar cu titlul de “invitat”, nu de rezident. Adica aparitii in toata tara, in diverse locuri, promavand muzica retro. Echipamentul care ma insoteste este complet analogic, inclusiv mixerul. Astefel, cu mine se deplaseaza doua pick-up-uri, un magnetofon, un casetofon, benzi, casete si foarte multe discuri. Este putin incomod, intrucat toate la un loc atarna vreo 180 Kg….Am inceput seria spectacolelor in Constanta si am continuat in Ramnicu Valcea, Bucuresti, Sibiu, Bacau, Iasi, Roman, Piatra Neamt, etc. Vara am reusit si implementez proiectul Retro pe Litoral, in Mamaia, la tersa Piccadilly, singura locatie din Romania unde s-a ascultat si s-a dansat muzica numai de pe vinyl.Tot acum am realizat un proiect inedit intitulat “best Movie Tracks”, unde cele mai bune melodii din filme se difuzeaza de pe vinyl, sincron cu imagini din film.
2015: se intampla ceva interesant. Din ce in ce mai multa lume deschide ochii mari cand vede discurile de vinyl. Incepe o noua era a vinyl-ului, in conditiile in care productia mondiala creste usor. Multi dintre cei prezenti in cluburi vin sa vada copertile, sa puna mana pe ele, sa le arate celor din grupul lor, intrebandu-i : “Ba, voi stiti ce e asta ?” Personal, decid sa fac o miscare riscanta, cel putin din punct de vedere practic. Incep sa renunt la discuri single, de 7 inch, si le inlocuiesc cu varinate de maxisingle, de 12 inch. De ce ? Sunet mai bun, variante mixate special pentru dans, multe raritati, cu versiuni ce nu se regasesc nicaeri, nici macar pe net…Adica, ori ai discul si ai si varianta asta, ori nu…Riscant, pentru ca volumul de transport creste, iar greutataea intergului echipament evident ca se mareste. Ajung sa merg dupa mine cu vreo 260 kg…Tot acum se deschid si portile colaborarilor internationale. Festivalul “Vintage days” din Bruxelles (Belgia) este primul, dupa care urmaza Haga (Olanda), Lille (Franta), Frankfurt si Nuremberg (Gremania), Luxembourg, Salzburg (Austria), etc. Ce-mi place pe aici e faptul ca multi dintre clientii locatiilor respective au peste 30 de ani, si saptamanal ies cu familia sa danseze. Unde n-ar face si ai nostrii la fel, macar o data la doua sau trei luni….Sa iasa in familie si sa se distreze, fara sa fie obligat sa mearga la nunta sau botez…
2016: pentru prima data organizatia mondiala a producatorilor de muzica, IFPI, anunta faptul ca vanzarile de vinyl au depsait pe cele digitale (digital download, pay per sms, etc). Deci vinylul este iar pe cai. Asta am constatat pe buzunar propriu. Ce cumparai cu 0.5 euro a devenit 1 euro. Discurile single, pe alese, pleaca de la 3 sau 4 euro bucata si merg pana la 10-12 euro. Un maxisingle ajunge si peste 25 euro. De exemplu, pe Laid Back “White Horse’ am dat 20 euro…Hmmmm…..Si e o singura melodie, da ? Asta e ! Reusesc sa patrund si pe o piata noua: Norvegia si Suedia. Aici insa lucrurile sunt diferite. Putin cluburi autorizate pentru dans (se platesc taxe diferite daca se danseaza!!!) Varianta e mai simpla: muzica nonstop (sunt mari fani soul si funk), se sta la masa, sa mananca …Cu alcoolul mai subtire in tarile astea, ca are un pret mama mama, dar asta nu inseamna ca nu se bea bere (slaba, de 3.5 sau 5.2 %) sau un pahar de vin ( 9 euro) ! Creste mult colectia ma de vinyl-uri, cu discuri ce nu le-am gasit in restul Europei, pentru ca scandinavii sunt foarte mari colectionari si au multe raritati.
2017: continua programele de dans, ce uneori devin epuizante. Ca sa intelegeti mai bine, trebuie sa stiti ca maxim la fiecare 3 minute schimbi discul. Intre timp il cauti pe urmatorul, vezi daca e ce trebuie (ba stil, sonoritate, ritm BPM, etc), esti atent daca nu s-a profuit si trebuie sters cu substanta speciala, ce sta pe masa, langa pick-up-ul din stanga….Ma lamuresc exact ce doreste publicul din Uppsala sau Solna (Suedia), Halden (Norvegia), locuri unde a face un program pe vinyl e o adevarata incantare. E adevarat, toti banii castigati sunt reinvestiti in discuri. Dar nu-mi pare rau
2018: Un an plin, poate chiar prea plin la un moment dat. Nu m-am plans niciodata de munca, si imi place sa muncesc, de multe ori o fac pana la epuizare daca este vorba despre pasiunea mea, muzica. In acelasi timp sunt si un perfectionist, nu pot sa las nimic la intamplare. Am constatat ca pe masura ce numarul vinyl-urilor creste, procentual se ocupa si timpul dedicat lor. Si nu despre ascultare ma refer aici, ci la operatiunile premergatoare auditiei muzicale. Discurile, cumparate din diverse locuri, din multe tari, vin de cele mai multe ori insotite de praf, germeni, tot felul de minunatii pe care nu le suport. Asa ca in prima etapa dezinfectez coperta exterioara, apoi inlay-ul (punguta din interior, la cele care au), apoi aplic o curatare seriosa la discul propriuzis (substante profesionale si masina de top Okki Nokki). Si uite asa timpul zbora cu fiecare disc adus la starea de folosire…
Periplul prin Europa a continuat, Romania avand (din pacate) un apetit redus pentru muzica retro. Nu ca genul nu ar fi iubit, ci pur si simplu e considerat ineficient de proprietarii de cluburi, care, in urma unor calcule sumare, concluzioneaza ca n-ar iesi prea multi bani. Din experienta proprie, va pot spune ca bani se fac ca la orice eveniment, dar publicul, intr-adevar, e mai pretentios. Pentru ca ne referim la cei care au 40+, mai greu de pacalit si ametit cu oferete tineresti….Un sezon de vara plin la Mamaia, continuat cu specatcole in tara si in Europa, deschiderea festivalului WE LOVE RETRO si un Revelion de pomina la Iasi.
Evenimentul central al anului a fost Sibiu DJ Awards (organizat de Razvan tempean), o noapte de premiere a celor mai buni Dj din Romania, la diverse categorii. Pentru prima data in tara noastra a fost infiintata categoria “Life Time Award” (Premiul pentru intreaga activitate), acesta revenindu-mi pentru cei peste 40 de ani de activitate in domeniu!
2019: Anul incepe bine, cu ceva spectaole in tara si apoi deplasare rapida in Suedia. Multe maxisingle-uri cautate de mine le gasesc la Solna, la un targ de vinyl-uri, al doilea cel mai mare din Europa, dupa cel de la Uttrecht. Bine garnist cu nouati, am parte de cel mai puternic sezon de dupa anii 90. Mai apare un supershow de anvergura (cu peste 15 artisti straini, de la Sandra la Aphaville), numit DISOCTEKA FESTIVAL, unde de asemena fac deschiderea. Vara am petercut-o tot la Mamaia, unde am avut si satisfactia maxima sa produc un minispectacol de revista, gandit si regizat de mine, cu o serie de voci exceptionale, dar care nu fac parte din categoria artistilor profesionisti. Pur si simplu, studente foarte talentate, pentru care muzica reprezinata un refugiu de suflet: Maria Dobos, Teodora Enache, Andreea Vranceanu, Andreea Hristea, Catalina Necsu, Bianca Dumitru, Andreea Sicoe. Pentru cei care au fost prezenti la show, a fost o adevarata incantare si surpriza sa vada un astfel de show, facut cu tot ce trebuie (lumini, sunet, instrumente la care au cantat tot fetele). Tomana readuce WE LOVE RETRO si negocierea a doua contarcte exceptionale, unul la MIAMI, la cazinoul (considerat cel mai mare din lume) Golden Nuggets (contract de 2 ani) si altul pentru Danemarca (6 luni). De stiam ce urma sa vina…
Dar marea satisfactie ramane premiul primit din partea DJ Association Europe, la Londra, pentru Best Retro Concept. Trofeele LIfe Time Award si Best Retro Concept le tin cu mare mandrie alaturi de vinyl-uri…si pot fi vazute pe pagina de Facebook….
2020 – 2021: Ca de obicei, anul incepe cu spectacole in Norvegia si Suedia, revin repede in tara pentru 8 martie, si…gata…COVID!!! Contracte reziliate, si in tara, si afara, tristete, incertitudini, ganduri apasatoare…Toata viata globului se muta pe internet, si toti cauta sa face ceva, numai sa ramana activi in bransa. Fiind lockdown complet in tara, imi dau seama ca poate fi folosita aceasta perioada pentru a raspandi din experienta si cunostintele mele muzicale tuturor celor ce iubesc muzica de calitate. Si astfel se naste conceptul 3 MINUTE DE LA 3, unde am inceput o istorie a muzicii, combinate cu marea mea dorinta de a explica modul in care trebuie inteleasa si receptionata muzica. Cele 3 minute (care la prima editie au fost vreo 11!), s-au marit, dupa 51 de editii zilnice, la 2 ore…S-a ridicat interdictia lockdown total si publicul nu mai statea non stop in fata calculatorului, asa ca am hotarat sa opresc acesta productie. Insa o presiune uriasa a venit din partea celor care s-au obisnuit cu povestile din spetele melodiilor, asa ca am regandit o alta productie, in mare parte pe scheletul “3 minte de la ora 3”. Ea s-a numit REVISTA VIDEO PLAYBACK, numele fiind cel pus de mine primei reviste muzicale din Romania (ianuarie 1990). Nu se mai facea zilnic, ci saptamanal, cu sloganul comercial de intalnire “marti de la 9 (21.00), daca nu ploua…” Productia a functionat continuu, cu emisie live pe Facebook si Youtube (aveti acolo toata arhiva), singura pauza fiind in sezonul de vara, cand restrictiile au fost ridicate, si am reluat programul de plaja tip Radiovacanta in Mamaia (2020) si Navodari (2021).
Tot acum am primit si vestea cea mai buna din ultimii ani de la regizoarea Iulia Rugina ca s-a obtinut finantarea pentru filmul inceput in urma cu 5 ani, prin intermediul producatorului Claudiu Mitcu. A mai fost putin de filmat (pe parcursul a 5 ani s-a tot filmat, secvential, in diverse situatii), asa ca am mers in Costinesti, in discoteca Ring, unde am muncit cu atat drag….nici nu stiti ce emotii am avut urcand pe scena unde lucrasem in urma cu 35 de ani…Finalul de an mi-a adus un show de Revelion in Elvetia, unde restrictiile au fost mai blande pentru acea noapte…in rest, toate cluburile raman inchise in mod oficial. Neoficial, toate au fost deschise, cu perdele trase, fumat in toaleta ca sa nu iasa nimeni afara si sa fie vazut, cu muzica data incet, proprietarii fiind dispusi sa riste orice, numai sa faca ceva banuti, ca dupa un an si ceva de stat inchisi, foamea era mare…
2022: Inceptul de an este anost…nici un spectacol in Europa, nici macar in Romania, dar cerul se insenineaza cand aflu ca filmul intra in linie drepta: montaj, sunet, colorizare, etc. Evident ca trebuia sa fie si ceva greu de trecut, altfel n-am mai simti gustul dulce al victoriei. Problema majora a filmului: obtinerea drepturilor de publishing (folosire) de la detinatorii de drepturi in ceea ce priveste muzica din film. A inceput o lupta enorma pentru a rezolva problema, incertitudinea finalizarii filmului existand pana in ultima secunda. Am apelat la toti prietenii din tara si strainatate care aveau legauri cu companiile care gestionau drepturile pieselor pe care le doream, cel mai greu fiind un acord al celor care detineau publish-ingul pentru o anume piesa Beatles (ele sunt raspandite la mai multe companii, nu detine una singura toate piesele!). Cu o greutate nebanuita, s-a reusit obtinerea acordului pentru 70 % din melodiile dorite, asa ca producatorii s-au declarat multumiti si s-a finalizat montajul. Urmeaza emotiile acceptarii PLAYBACK-ului (asa se numeste filmul, eu am sugerat titlul) la festivalurile internationale, pentru a se face premiera mondiala.
In paralel, se ridica restrictiile determinate de pandemia Covid, reincep show-urile, totul merge bine.
Tot în acest an am început colaborarea cu Disco Mix TV, unde am prezentat lansarea postului pe data de 1 Mai. Inițial emisiunile mele au fost transmise pe canalul București TV iar apoi pe canalul propriu. Emisiunea s- a numit Funky Station, avand la baza prezentarea unor vinyl-uri iar apoi videoclipul ce însoțea melodia. Ca tematică am abordat de la celebrarea marilor artiști până la clasamente de actualitate, evenimente cu impact mondial (Grammy, Billboard, EGOT) sau discuri care au scris istorie.
2023: Toate festivalurile de film de anvergura din Romania aveau sa selecteaze PLAYBACK pentru premiera. Debutul s-a făcut la Iași, pe 13 august, si nici că puteam să îmi doresc mai mult ca prima vizionare să fie facuta în orașul natal. Emoțiile au fost uriașe întrucât nici eu nu-l vazusem, refuzand cu incapățânare să particip la orice test in timpul editării. Au venit din toate colțurile țării, de la prieteni apropiați (inclusiv Gabi Crețu, primul meu coleg de discotecă, apoi Dorin Cristea, geniul care a realizat toate echipamentele tehnice, conceptie si fabricatie) și până la oameni care numai auzisera de mine. Premierele au continuat în orașele mari: Cluj,Timișoara, Arad, Brașov, Sibiu, Botoșani, București, Vatra Dornei, Alba Iulia, Constanta, etc. Si ce sa vezi? Imediat cum se termina filmul si răspundeam la întrebările publicului, faceam in foaier un program de discotecă exact cu echipamentul pe care îl prezentasem în documentar! A fost o idee geniala si un succes fabulos! Publicațiile de specialitate, online sau tipărite, au scris despre film, televiziunile ne-au dat si ele o mână de ajutor: TVR 1, TVR Cultural, Antena 1, Antena 3, B1,etc. Regizoarea Iulia Rugina a plecat cu filmul la festivaluri in Statele Unite, Franta, Germaia. In paralel eu continui spectacolele de vara din Ungaria, Austria si Germania, acestea devenind aproape anuale.
2024: Chiar de la început anul se anunță foarte plin, pe lângă spectacolele 100% vinyl, care sunt în fiecare weekend. Apare seria festivalurilor de neratat: București: Burgerfest, Appetito, Femei pe Mătăsari Bazar în Cotroceni, Romexpo nZEB Party, Sibiu: Sunbreak, Bontida: Electric Castle, Tulcea, Jurilovca: Festivalul ciorbei de pește, Iași: Săptămâna filmului românesc, Ciugud: Cobild, etc